U.S. ARMY

Bătălia de la Long Island, denumită și bătălia de la Brooklyn sau bătălia de la Brooklyn Heights, care a avut loc la 27 august 1776, a fost prima mare bătălie din Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii, după declararea independenței de către SUA, cea mai mare bătălie a întregului conflict și prima în care a intrat o armată a Statelor Unite după declararea independenței.

După ce britanicii au fost învinși în asediul Bostonului la 17 martie 1776, generalul George Washington, comandantul armatei, a adus Armata Continentală să apere New York City, care pe atunci ocupa doar capătul sudic al Insulei Manhattan. Acolo, a pus la cale apărarea și a așteptat ca britanicii să atace. În iulie, britanicii, sub comanda generalului William Howe, au debarcat la câțiva kilometri distanță de port, pe Staten Island, unde au primit întăriri în Lower New York Bay timp de o lună și jumătate, aducându-și numărul la 32.000 de oameni. Cum flota britanică controla intrarea în portul New York, Washington știa că va fi dificil să păstreze orașul. Considerând că Manhattanul avea să fie prima țintă, el și-a mutat grosul forțelor acolo.